Isi doreste sa nu uite niciodata sa se joace! Iar creatiile sale, farmecul lor, pornesc din aceasta mare dorinta si din intoarcerea la anii copilariei, la inocenta si caldura ei. Ca privitor, nu iti poti desprinde ochii de tablourile sale si simti ca patrunzi intr-o lume a povestilor! “Cred ca munca mea asta isi propune, de fapt, sa transmita acel sentiment de siguranta si puritate din perioada copilariei”, marturiseste Estera Lungu. La 27 de ani, artista incearca sa ne determine pe noi, privitorii creatiilor sale, sa fim mai veseli, mai colorati si mai deschisi jocului, indiferent de varsta pe care o avem.
O fascineaza copiii
“Fiind din Brasov, am invatat la Liceul de Arta. La sase ani parintii mei m-au dat la sectia de muzica. Astfel, pana la zece ani am studiat ca instrument vioara. Apoi, la sfarsitul clasei a IV-a, mi-am rugat parintii sa ma transfere la sectia de arte plastice. Asa s-a intamplat ca, din clasa a V-a pana in clasa XII-a, am fost pe bancile Liceului de Arta din Brasov. Atestatul l-am dat in grafica, aceasta fiind specializarea pe care mi-am ales-o”, marturiseste Estera Lungu. Recunoaste ca dorinta de a face o cariera in domeniul artei a avut-o tot timpul in fundal, in cei sapte ani de la terminarea liceulului in care a lucrat o parte din timp in publicitate, apoi in domeniul animatiei 3D. “Am stiut ca voi renunta la calculatoare in favoarea pensulei sau a penitei, dar simteam ca trebuie sa astept acel moment. S-a intamplat intr-un final, acum un an si jumatate, cand mi-am luat calculatorul acasa de la studioul cu care lucram si i-am spus “Stop”. De atunci simt in fiecare zi arta, in forma sa pura. Pictura s-a transformat in cariera profesionala”, adauga artista. Lucrarile Esterei Lungu sunt, de fapt, niste povesti, spuse in cel mai frumos mod posibil, cu ajutorul sentimentelor artistei care se concretizeaza in forme si culori minunate. “Este un stil mai atipic, probabil, in pictura clasica, deoarece imbina ceea ce am invatat in grafica - detaliul -, culoarea din pictura si forma personajelor din animatie. Este un rezultat al experientei mele profesionale. Acesta a fost drumul meu si asa m-am format ca artist, purtand cu mine amprentele perioadei de formare. Ma fascineaza enorm de mult copiii, puritatea, sinceritatea si lumea lor. Ii consider fantastici si miraculosi. Imi doresc sa ajung din nou la puritatea copilariei, la naivitatea aceea dulce. Am fost acum trei ani in Cehia, la o gradinita, o tabara de creatie cu copii, pentru o perioada de doua luni. Am desenat si ne-am jucat toata ziua”, povesteste interlocutoarea.
“Povestile vin la mine”
Artista afirma ca isi doreste foarte mult sa ilustreze carti pentru copii, dar considera ca pentru inplinirea unui astfel de vis trebuie sa fie pregatita 100%. “Simt ca am ajuns aproape ACOLO, dar trebuie sa stiu si sa fiu convinsa de asta cu totul, fara sa mai existe acest «APROAPE». Imi mai place foarte mult sa transmit unele momente, pe care, sunt sigura ca toti le traim: clipele cand simtim ca TOTUL este perfect, ca suntem intr-un vid, noi si Universul, Dumnezeu. Ca fiecare pietricica si lucru sunt la locurile lor, ca sunt acolo pentru ca TREBUIE sa fie. Aceste momente ma fascineaza si sunt unele lucrari (de exemplu, «Sara») in care mi-am dorit sa transmit astfel de sentimente”, completeaza artistul plastic. In ceea ce priveste lucrarile sale, sunt creatii in care foloseste tehnici mixte, acrilic si acuarela. Panzele, insa, sunt pictate majoritatea in ulei.
Artista considera ca foarte importanta atunci cand picteaza este starea sufleteasca. “De fapt, este una dintre conditiile de baza. Sa fii, cum se spune, “pe stare”. Daca nu esti ACOLO, nu poti sa pui mana pe pensula, nu poti sa scoti nimic bun din tine. Pentru mine conteaza foarte mult sa intru in poveste, sa simt cum ma accepta. Apoi, daca sunt acolo, din momentul acela eu, ca persoana, nu mai fac nimic altceva decat sa transmit mai departe. De multe ori, cand imi faceam schitele pentru lucrari, simteam ca povestile vin la mine, ca ele exista si eu nu trebuia decat sa le creez, sa povestesc de ele. Vremea sau anotimpul nu cred ca pentru mine conteaza. Poate fi vara in sufletul meu in cea mai friguroasa iarna si poate fi vanticel racoros in cea mai calduroasa vara. De obicei, in perioadele in care pictez ma izolez usor de lume, nu pot sa interactionez cu foarte multi oameni cu stari diferite. Mi-ar fi greu sa-mi pastrez starea mea interioara, care ma ajuta sa pot crea”, ne spune Estera.
Expozitie la Brasov
Estera a avut pana in prezent patru expozitii. “Asa cum am zis, a trecut un an si jumatate de cand am luat hotararea sa pictez din nou. Practic, ultimul an a fost cel mai productiv, in care am avut multe momente cand am simtit ca sunt un om norocos, ca ingerii sunt langa mine si ma protejeaza. Am avut langa mine oameni cheie, care m-au ajutat enorm - de la iubitul meu, vechi prieteni si profesori, pana la oameni importanti, pe care i-am cunoscut intamplator si m-au ajutat sa am aceste expozitii, care sunt vitale pentru un artist. Ele te ajuta sa arati lumii ceea ce creezi tu in atelier. Te joci in lumea ta, apoi iesi cu ele in lumea de afara, pentru ca nu le poti tine acasa sau vinde unei singure persoane, fara ca si altele sa fi «gustat» un pic din culoarea lor. Plus ca, in cadrul unei expozitii le vezi “face to face” (fata in fata n.r.), le ai in fata ochilor, vezi luciul si culorile reale, textura panzei. E foarte diferit sa le simti astfel, in comparatie cu ecranul unui monitor sau paginile unui album”, marturiseste artista. La inceputul lunii, Estera a expus si la Brasov, la Sala Studio, si recunoaste ca acest eveniment a fost “rezultatul unei mari dorinte: aceea de a expune acasa. Deoarece locuiesc in Bucuresti de aproape cinci ani, nu am avut ocazia sa arat celor de acasa cum am evoluat in acest timp. De la terminarea liceului nu am adus nici o lucrare acasa, la Brasov. A fost o expozitie organizata sub tutela Uniunii Artistilor Plastici din Romania, filiala Brasov, cu sprijinul domnului profesor Nicolae Daicu si al bunei mele prietene, Luminita Lungu. Pentru anul viitor am programata urmatoarea expozitie, in aprilie, la sala Europa. Ma bucura tare mult lucrul acesta”, marturiseste artista.
Bijuterii… vesele
Lucrarile Esterei Lungu nu constau numai in tablouri, ci si in bijuterii create 100% “in casa”. Baza este modelata din lut industrial - o combinatie de lut si particule de ceramica, ce nu necesita coacere. “Dupa care este facut desenul, pictata baza (fondul) si apoi desenul, grafica. Stilul? Nu l-as putea defini, sunt desene dragute: fetite, pisici, gargarite, vacute sau oite. Culorile sunt vii intotdeauna si in contraste puternice. Am inceput sa fac bijuterii pentru mine, apoi ca si cadouri pentru prietene. La cererea fetelor am inceput sa realizez si pentru vanzare si, incurajata de prietena mea care are un magazin de hainute si accesorii in Bucuresti, am facut mai multe perechi pentru vanzare. Asa a inceput…”, povesteste Estera Lungu. Artista recunoaste ca atunci cand picteaza, nu simte niciodata ca lucreaza. In astfel de momente, spune chiar ea, “ma joc frumos. Simt ca asta trebuie sa fac in timpul liber, iar cand lucrez… nu stiu, fac curatenie in casa, ma duc la cumparaturi, fac lucruri pe care trebuie sa le fac ca femeie, ca om pe mica noastra planeta. Am si foarte multe momente in care nu fac nimic, ma relaxez, beau ceai (mult ceai), meditez (ma rog), povestesc cu prietenii, fac sport, stau cu iubitul meu, ma plimb pe stradute frumoase, calatoresc. Am vazut o parte din Europa, am fost in India anul trecut… imi place mult sa vad cum traiesc, respira, mananca, muncesc oamenii din alte parti ale pamantului. Cred ca un artist are nevoie in permanenta sa schimbe mediul, sa calatoreasca, sa faca schimb de experienta cu oameni dezvoltati in alte medii”. Estera se autocaracterizeaza ca fiind o persoana indragostita de viata, care isi doreste ca fraza “nu uita sa te joci´´ sa ii caracterizeze viata si munca. “Cred, in acelasi timp, ca sunt o persoana prea sensibila de multe ori si foarte naiva, alteori. Imi reprosez ca nu reusesc sa fiu un individ stabil emotional, ca nu pot sa fiu mai detasata in situatii critice, ca nu am un filtru mult mai clar in asimilarea emotiilor din exterior. Imi doresc sa am o familie magica - sot si copii jucausi -, sa vad in jurul meu mai multi oameni colorati, mai multe zambete!”, incheie Estera Lungu.
(5 votes, average: 4.8 out of 5)
Loading ...
