Pictura, istorie si expozitie - 21 noiembrie 2007
Dupa cum unii dintre voi stiu unul dintre visurile mele este PICTURA. Din momentul in care am renuntat la 3D si calculatoare, am inceput incet incet sa readuc in prezent ceea ce facusem cu ceva ani in urma. Nu a fost foarte usor, mai ales ca la inceput simteam ca mana nu ma asculta, efectiv ceea ce aveam in cap nu se potrivea cu ce iesea pe hartie.
Pentru ca in liceu studiasem ca specializare grafica, ‘ma stiam’ cu penita, tusul si baitul. Din cauza asta credeam si am fost cumva ‘invatata’ de profesoara de pictura ca nu simt culorile. Dupa 3 ani am descoperit ca de fapt eu sunt indragostita de culori. Culorile imi transmiteau emotii, stari diferite. De fapt combinatiile de culori - un galben in sine transmite ceva, dar daca avem langa el un albastru inchis, sau verde acesta devine mai puternic … ne emotioneaza. Am luat o foaie de hartie si am reinceput sa ma joc cu pensula, dar de data asta cu culori, nu laviuri de tus.
Acestea au fost o parte din rezultate:
A fost o reintoarcere, o redescoperire a ceva ce aveam in mine, un nou inceput. Dar, in momentul acela nu eram pregatita sa las tot ceea ce facem si sa ma apuc de pictura. Au urmat apoi cativa ani in care am invatat multe lucruri in sfera animatiei 3D, personaje de desen animat, spatii realiste, sau fantastice, miscari de aparat, secrete ale ‘animatiei’ …lucruri care m-au ajutat enorm sa ajung in acest punct.
Bun … am povestit prea mult (cred) …DAR am ajuns in momentul in care am zis GATA, nu mai vreau 3D, nu mai vreau publicitate, nu mai vreau calculatoare. Ce vreau? Vreau pensula, panza si culori !!! Se poate?
Si “Sesam” s-a deschis. A venit panza la mine acasa, la mine in camera. Ea este si asa a fost pictata:
A venit, s-a pictat. Au venit si urmatoarele si asa s-a intamplat.
Au urmat cateva luni de minuni, culori, lumina, entuziasm dar si emotii - la fiecare panza pe care o atingeam. Ceea ce am invatat este ca ai nevoie de consecventa, de putere chiar si atunci cand urmezi un vis. Nu este totul roz, nu curge pur si simplu usor, fara pic de efort…dar merge in directia dorita daca tu nu esti cel care se impotriveste sau care, mai rau, se opreste. M-a ajutat enorm iubitul meu care m-a sustinut total in aceasta perioada, m-a ajutat sa trec peste momentele in care imi era greu sa continui.
Cee ce am notat, in caietul de schite, intr-o seara linistita: ” personajele sau spatiile pe care mi le imaginez si sa le schitez, ele sunt cele care ma transforma, nu eu pe ele … eu nu le creez, ele vin la mine”. Am realizat atunci ca daca esti ‘deschis’, daca iti deschiz inima si mintea TOT frumosul vine la tine, tu nu trebuie sa faci nimic, nu trebuie sa-l cauti sau sa-l creezi, nu, el este peste tot, trebuie doar sa-l accepti.
Acestea sunt o parte din rezultatul aceste perioade:
Astazi s-a hotarat data expozitiei mult dorite : 21 noiembrie 2007.
Ambasada Canadei este cea care ma sprijina si organizeaza evenimentul, asadar expozitia va avea loc in spatiul lor, mai exact la Resedinta Ambasadoarei. Nu stiu inca adresa … dar am sa revin cu detalii.
Numai bine 
October 17th, 2007 at 5:56 am
Ce frumos tu Estera. FELICITARI!!! Esti foarte puternica daca ai reusit sa lasi calculatorul in spate, dupa ce ai invatat atatea la el. Eu inca ma leg asa de un fir numit salariu, dar uitandu-ma la tine vad ca e posibil si, intr-o zi, poate voi reusii sa fac si eu pasul asta si sa ma joc numai in culori cu materiale si cu masina de cusut.
Spor la treaba si multa bafta cu expozitia. Sa pui poze de la expo si aici pt cei care nu ajung sa o vada.
Pupic.
October 17th, 2007 at 9:57 am
Nu am vrut sa answer the challenge si trebuie sa rescriu totul..ufff,nu o sa mai stiu rescrie ce am vrut.
Multe felicitari pentru expozitie!Ar fi trebuit sa fie nebuni sa nu te sprijine!
Personajele tale imi plac de cand le-am vazut, si formele astea din pensula, unduite, le dau un aer de basm,misterios,dupa cum ti-am mai scris eu pe undeva…pe cand cercelushii raman la fel de minunati.Am mai vazute articole,bloguri..incearca unii sa te concureze..dar nu le prea reuseste.Combinatiile tale de culori si forme sunt mult prea originale.catchy.Iti doresc puterea, rabdarea, perseverenta de a da tot ce e mai bun din tine. Multe succese!Incerc sa ajung si eu la expozitia asta.Ne auzim, vedem..chiar daca pe neauzite/nevazute:)pupacesc.Anna
October 31st, 2007 at 3:00 pm
Multumesc pentru incurajari si aprecieri. Conteaza foarte mult sa simt un feedback din partea prietenilor sau a oamenilor pe care i-am cunoscut in ultimul timp.
*mADAlina - nu a fost usor sa spun GATA, nu mai stau pe scaun in fata cutiei luminoase, iar imediat dupa ce am luat hotararea am simtit un pic golul ala..’si acum ce face exact, si din ce traiesc ?’…dar dupa ce reusesti sa te echilibrezi, este foarte foarte placut sentimentul. Cred ca imi place un pic cam mult viata ‘boema’…sa pot sa beau ceai si sa stau la caldurica cat si cand imi doresc iar apoi sa lucrez cand simt ca pot sa dau tot ce este mai bun din mine, nu situatia clasica: pt. ca TREBUIE (sa lucrezi … acum si aici). Nu cred ca este nimic special in asta, de fapt consider ca toti oamenii de pe planeta isi doresc o astfel de liniste, si cred ca toti ar trebui la un moment dat in viata se opreasca si sa se intrebe daca e buna directia pe care au pornit.
Adevarul este ca iubitul meu - Victor, m-a ajutat enorm in timpul asta. Fara sustinerea lui nu as fi putut trai atat de frumos ultimele luni care au trecut si sa ma ocup exclusiv de pictura.
*anna - Multumesc tare tare mult. Concurenta? Nu stiu daca sa cred in concurenta, pana la urma fiecare avem un loc sub soare
Prea spirituala? …ma opresc.