Marele vis: sa vizitez India !!!
Marea speranta: sa simt, sa miros, sa vorbesc, sa traiesc printre oamenii aceia, evoluati spiritual, care au depasit nevoia de confort pentru a ajunge la punctul de unde au plecat, uniunea cu Universul. Asa sa fie in India? Cum sunt oamenii aia? Cum vorbesc? Este clar alta lume, dar cat este de diferita de lumea noastra? Asa m-am intrebat, mi-am dorit, si acum o luna a fost posibil sa ajung acolo. Am stabilit intr-o zi totul, vom sta 5 saptamani in minunea de tara. Totul a curs de la sine si calatoria a fost posibila. Am plecat in India!
Am ajuns in India, in aeroport. Primul contact: un culoar prin care trebuia sa trecem, in fata iesirii din aeroport. In dreapta, dupa balustrada multi barbati negri (foarte negri, mai tare decat ma asteptam), imbracati in curte (un fel de camasi, dar mai lungi) albe, afara negru (era noapte), dar mergeam pe culoarul luminat de proiectoare puternice. Sauna. Umed. Aer cald si umed, asta este clima. In spatele oamenilor, palmieri inalti (putin luminati). Prima senzatie: este umed si cald in filmul asta. Da, e un film … care continua cu identificarea taximetristului care ne astepta si drumul pana la locul unde urma sa fim cazati.
Era ora 12 noaptea si drumul a durat in jur de o ora. Am vazut oameni care dormeau sus, pe camion, pe strada sau pe gard, foarte foarte multi oameni care misunau dintr-o parte in alta, am aflat ca motocicleta pe 3 roti acoperita cu tabla se numeste Ricksa si majoritatea sunt folosite ca taxi-uri si sunt mai ieftine ca taxiu-rile masini, ca salariul taximetristului era de 4000 de rupii ( in jur de 80E )… nu stiam in momentul ala daca este posibil sa iesi pe strada sa te plimbi in cazul in care nu esti indian. Am ajuns, ne-am cazat, ne-am trezit. A inceput India !!!
Am fost cazati prima perioada intr-un centru de meditatie si cercetare Sahaja Yoga – asta a fost unul dintre motivele calatoriei noastre. Prima saptamana am stat acolo, in oaza, nu am avut legatura cu India de afara. Conditiile erau bune, in curtea interioara era o platforma cu iarba, gazon, unde meditam (cand reuseam sa ma trezesc) la ora 5.30 dimineata, unde puteam sa stam intinsi toata ziua sau sa mancam pe iarba. In spatele cladirii era o mica gradina botanica, cu mai multe specii de vegetatie tropicala si bineinteles dragii si frumosii cocotieri – palmierii care sunt atat de frumosi. Locul era frumos iar cei care eram venitii acolo eram din toata lumea : Romania, Rusia, Cehia, China, Noua Zeelanda, Africa de Sud, Austria, Columbia etc. Oamenii care lucrau acolo toti erau indieni, unii draguti, unii cu probleme, dar am sa revin in legatura cu problemele indienilor.
Dupa o saptamana, am iesit afara, pe strazile lor, cu autobuzul de stat (Red Buss), dar insotiti de un roman care se stabilise acolo de 5 ani. La ora 10 era aproape insuportabila caldura, trebuia sa porti ceva pe cap ca sa te feresti de soarele cel puetrnic . Red buss-ul era un autobuz facut din fiare, fara geamuri (era cald si indienilor le place curentul), cu banci de o parte si de alta si…plini de indieni care se uitau la noi. Hopa, a inceput. Oamenii astia se uita la noi, am inteles ca suntem albi si un pic diferiti, ca ne imbracam mai putin colorat decat ei, dar sunt prea insistenti. Se uita!!! Te uiti la ei, ei tot se uita. Am petrecut o zi in magazine, intr-un oras care acum 20 de ani nu exista, un oras NOU, am aflat mai tarziu, dar care arata ca si cum ar exista de la inceputul lumii. Blocurile sunt curse, toate patate, asta din cauza celor 2,3 luni de ploaie. Oamenii, pe strada, in continuare se uita. In magazine: foarte foarte buni vanzatori. Vrei un rucsac? Scot toti rucsacii pe masa si daca mai exista unii expusi afara, ii aduc si pe aia. II intorc, trantesc, plesnesc, ii intorc din nou ( un pic cam dure miscarile)…iti explica: ‘’good quality miss, good quality’’. Te invita in magazin, daca cumperi ceva iti aduc un scaun, te asezi si iti aduc un ceai negru cu lapte – la pahar. Am vazut elefant plimbandu-se pe strada, cu nenea pe el…nenea care vroia bani daca iti doreai sa atingi elefantul. Elefantul care stia sa ia banii cu trompa si sa-i ridice la nene . Da. Cam asa e. Le plac banii, cam tare. Daca e de facut bani, gasesc solutii si sunt chiar buni la asta. Sunt practici si se descurca.
Dupa 5 zile am plecat de la centru, pentru a descoperi si alte parti din India. Am fost in Bombay – marele oras, acum redenumit – Mumbai. Un oras a carui populatie estimata este in jur de 16 milioane de locuitori, orasul care produce cele mai multe filme din lume, aici este Bollywood -ul.
Contraste. Asta rezulta in final. Se stie ca India este o tara a contrastelor, am auzit si eu asta. Dar am vazut. Pe strada, poti sa vezi gunoaie si multe ciori, temple si foarte multe flori, culori dar si paiete si sclipiciuni (cum poarta si tiganii la noi), vaci cu cocoase pe strada dar si jeep-uri. Mancarea este incredibil de buna. Seamana cu bucataria chinezeasca dar personal, imi place mai mult. Nu manca paine, in schimb au chapati (lipii), legume preparate in multe feluri, cu toate gusturile condimentelor lor, FOARTE bune. De 10 RON manci orez si 3, 4 feluri de mancare care se combina cu orez. Iti dau orezul si farfuriute mici cu legumele preparate. Carne manaca numai de pui si peste, nimic altceva. Au sucuri naturale peste tot: pe strada sau la restaurant si sunt incredibil de ieftine. Restaurantele lor sunt ca un fel de cantine. Te asezi, vine un nene si iti aduce pahare cu apa (pe care le tine de sus, cu degetele inauntru, nici o problema), comanzi repede si aduce mancarea ce buna. Dar, pe jos, nu este cel mai curat ciment din lume, paharele nu sunt foarte curate neaparat, mi-a fost frica sa bag capul sa vad in ce mod arata bucataria. Este murdar totul, accepta un nivel foarte ridicat de mizerie, dar mancarea e buna. Sucul este bun, hainele si bijuteriile sunt incredibil de frumoase. Contraste. Nu stiu in ce locuri si in ce conditii fac ei toate textilelele si imprimeurile lor, si bijuteriile de argint…dar ies pana la urma.
Dupa 3 zile in oras nu mai vrei. Este foarte OBOSITOR. Se holbeaza 300 de barbatoi/ ora la tine, este cald, TOATE masinile claxoneaza, nu prea exista trotuare, este foarte multa mizerie pe strada.
Traficul din India este ceva de nedescris. Se circula pe stanga, ca si in Anglia, dar nu respecta NICI o regula de circulatie. Foarte multe masini nu au oglinzi retrovizoare, daca isi doresc sa depaseasca o alta masina claxoneaza. Aceasta este modalitatea !!! Acceptata si utila. Pe toate caminoanele, pe spate este scris in cele mai creative formule : “HORN PLEASE. OK” PE TOATE !!! Fara exceptie. Ce horn please? OK. It’s OK to horn. Please horn. Ok. CUM ?? A scris cineva, probabil, si toti au inceput sa scrie asa. Plus ca, toate scrisurile sunt ‘dichisite’ ), nu asa, simplu. NU. Cu scris 3D, umbra, oblic, pe val…care, cum a fost mai creativ. E? Da, sunt incredibili.
Daca vrei sa cumperi ceva, majoritatea nu au preturile scrise. Asadar, daca intrebi cat costa, se uita la tine, dureaza cateva secunde pana isi da seama cat sa spuna exact si iti tranteste pretul. De 3, 4 chiar 10 ori mai mare decat pretul real. Daca o fusta costa 350 de rupii, am negociat la 50 spuneam eu, am ridicat la 80, a lasat la 200, pana la urma am cumparat-o cu 100 de rupii. Cam asa functioneaza. Probabil pretul asta este dublu decat cel real, dar nu conteaza, pentru noi inseamna 7 RON, deci oricum e bine.
Am vrut sa facem un tur la cele 6 temple sfinte din statul Maharastra (statul din care face parte si orasul Bombay). Ne-am tocmit cu un taximetrist, am ajuns la suma de 3000 de rupii pt. tot turul, care dura 2 sau 3 zile. Am pornit, dimineata la ora 8. La 9.30 s-a facut insuportabil de cald in masina, pentru AC – aer conditionat (luxul absolut in India) ne cerea alt pret. Daca apasa pe butonul de AC (cum zic ei, foarte americanizat -AC) era prea rece in masina. Nu stiu de masura. Daca au aer conditionat, aceasta optiune, o folosesc la maxim, macar sa fie!! ) Am vizitat 2 temple, am fazut maimute pe marginea drumului, am oprit, le-am dat mancare…si … s-a stricat masina. . Soferul vroia sa ne lase acolo, si sa trimita el alta masina. NU. Am renuntat la tur si la temple si ne-am intors in oras.
Am luat inca o noapte la hotel si ne-am hotarat sa plecam a 2-a zi la Ocean. Am reusit sa luam bilet la autocarul cu AC, dar am aflat mai tarziu ca ne-a costat mai mult decat dublu pretul real (se intampla adesea in India).
La Ocean, am stat intr-un loc absolut superb. Afara, decorul. Cocotieri, flori, plante, pamant rosu, plaja exotica si fara indieni pe plaja. Am fost cazati intr-un loc, in care vedeam sobolani in fiecare zi, dar cumva am reusit in cele 10 zile cat am stat acolo sa nu ma mai speriu atat de tare de ei.
Cum fac Indienii baie? De fapt indiencele. IMBRACATE. Cu hainutele (toate) pe ele. Da. Asa este cultura, astea sunt conditionariile. punct. am baut nuca de cocos in fiecare zi, ne-au mancat tantarii in fiecare seara, am mancat mancare buna, am fost in gradina de mango. Gradina de mango, unde in fiecare zi indieni si indience mici carau cutii intregi de mango. Ne-am dus sa vedem de unde vin toate fructele. Am gasit gradina. Multi copaci, ca merii arata, plinii de mango. In stanga padurea, in dreapta incepea jungla. Am vazut mamute care se arauncau din varful colacilor pana aproape jos, cand se prindeau de crengile altui copac. Interesant, pana am dat de un panou care te anunta ce vietati exista in jungla. ) Ciocanitoare, maimute, cameleoni, serpi (cobra) si… tigrii. OHO. In 2 minute eram la marginea gradinii de mango. Nu mai, gata…a fost destul. Am intrebat dupa…daca chiar exista tigrii si ne-a zis ca sunt 2, 3. ) Ca ursii la noi, dar nu stiu daca sunt prietenosi sau nu . Am plecat in 2 zile in Goa.
GOA. Un stat, tot la marea Arabiei (la ocean) care pana acum 60 de ani a apartinut portughezilor…si se simtea. Capitala statului, Panaji, era curata, erau cladiri curate, constructii finalizate, nu ca in restul Indiei.
Plaja, plina de turisti. Multi hipioti ajunsi la 50, 60 de ani, unii au ramas acolo de acum 30 de ani. Goa – se zice ca de aici au plecat hipiotii, nu stiu daca asa este, dar se simte prezenta lor. E total diferit. Poti sa faci baie, ca femeie, in costum de baie, dar Goa este singurul loc din India unde se poate intampla asta. Indiencele fac baie imbracate, cu sari-ul (imbracamintea specific indiana) pe ele. Dar ei nu inoata, nu se joaca cu valurile, stau in fund, acolo unde valurile se intalnesc cu plaja, doar asa, sa se ude. Alta cultura .
Problema cea mai mare a lor este ca nu au respect. Respect pentru ei, pt. propria persoana sau respect pentru ceilalti. Cel putin cei saraci, cei cu care ai legatura si ii vezi pe strada peste tot. In autobuzul cel care vinde bilete, tipa si ii impinge (efectiv) sa faca loc si ei par foarte obisnuiti cu asta, nu riposteaza in nici un fel. Din cauza ca nu au respect de sine, bineinteles ca nu ii respecta nici pe ceilalti. Daca au posibilitatea sa fure ceva, o fac, fara nici o retinere. Daca vand ceva, cer mult mai mult, fara nici o retinere. Daca vrei sa mergi cu taxi, iti cer de 4 ori mai mult, sau te intelegi la un pret, ajungi acolo si spun altceva (ex: 50 in loc de 15, seamana pronuntia, si se folosesc de asta). Pare ca toate formele de spiritualitate nu ii atinge, sa aibe calitatile pentru care se roaga, sau zic mantre asimilate. Foarte multi dintre ei, cei de pe strada sunt primari. Foarte multi, majoritatea sunt ritualistici, fac ceea ce fac datorita protocolului, sau ca pur si simplu asa se face, dar o fac robotic, ca dovada ca nu se vede si nu se simte pe ei ca sunt evoluati spiritual.
A fost o experienta bine venita. Grea, dar folositoare. Am invatat, personal, din exemplele negative. Daca in India e normal sa intarzie autocarul, la care ai rezervatie o ora, 3, sau chiar 8 ore, e mai greu sa te intorci acasa si sa iti mai permiti sa intarzii. Nu mai poti accepta dezordinea, sau mizeria in nici o forma. ASA NU !!! Asta poti sa faci.
In final: civilizatia, cu toate zonele in care s-au pierdut niste lucruri, de baza foarte bune, este superioara. Oamenii aici, in vest, chiar daca nu fac atat de multe lucruri, actiuni, pentru Dumnezeu, au valorile stabilizate mai bine decat acolo unde se face, dar se face robotic.
Ma bucur de verdele din jurul meu, de faptul ca avem trotuare, ca lumea nu arunca pe jos tot ce nu mai au nevoie din masini sau din plase, ca miroase frumos pe strada, ca poti sa mergi pe strada relaxat fara sa se uite cel putin 10 oameni la tine, ca nu te impinge nimeni in autobuz (la modul ala, aranjam sacii), ca poti sa faci baie si sa inoti relaxat la mare fara sa fie considerat ceva impur sau inoportun, ca pot sa ma tin de mana cu prietenul meu pe strada fara sa fie considerat ceva iesit din comun (cred ca am uitat sa spun ca in India baieti cu baieti sunt singurii care se tin de mana pe strada), ca vad fete zambitoare sau oameni care gandesc (nu privirea aia tampa). Nu sunt suparata pe ei, nu spun ca este o tara urata, doar ca este obositor, deci nu este foarte comod sa te invarti printre ei.
O alta lume.

Aici am pus o parte din fotografiile facute acolo. Portrete, poze simple cu noi, peisaje, atmosfera: http://www.flickr.com/photos/estera_victor_india

This entry was posted on Monday, October 8th, 2007 at 4:35 pm and is filed under Blog. You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.